Migdalul

Inalt si puternic, drept si cu coroana spre cer, un migdal domina livada.
Era fericit atunci cand elegantii cocori sau distinsii pitigoi topaiau pe ramurile sale,
primea cu drag la sine sticletii, priveghetorile sau alte pasari cantatoare.
Intro-zi insa, pe una dintre crengile sale se aseza  o pupaza. Pasarea pleca urechea la zgomotele ce veneau de sub scoarta copacului si isi dadu seama ca acolo misunau o multime de larve mici, dar gustoase. Isi vari asadar ciocul lung si curb in trunchiul migalului, incepand sa scoata larvele si sa le manance.
Migdalul nostru se cufunda in tristete. Nenorocita aceea de pasare care ii ciopartea scoarta, distrugandu-i frumusetea era chiar nesuferita.
Minunatul migdal facu tot ce ii statea in putinta pentru a alunga pupaza, care in fine, intr-o buna zi isi lua zborul e acolo.
Din clipa aceea larvele incepura sa creasca si sa se inmulteasca, pana ce invadara intreg trunchiul.

Si atunci fu e ajuns o pala de vant pentru ca orgoliosul migdal sa fie doborat la pamant.

Daca te bate cineva la cap, subliniindu-ti efectele si lipsurile, nu te infuria.Multumeste-i.