Bulgarii marchează Adormirea Maicii Domnului din 15 August ca fiind cel mai de seamă dintre cele 4 praznice împărăteşti ale ei, când e dezlegare la vin, untdelemn şi peşte (celelalte 3 sunt Naşterea Maicii Domnului în 8 Septembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 Noiembrie şi Buna Vestire a Maicii Domnului în 25 Martie). Când a binevoit Cristos ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu 3 zile mai înainte a făcut-o să cunoască această mutare. Căci Arhanghelul Gavril, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage (căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga). Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite. După rugăciune s-a întors acasă şi îndată s-a cutremurat casa cu totul iar ea, aprinzând multe lumânari şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi de la dânsa le era hrana. Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii pe toţi ucenicii lui Cristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau şi de Dumnezeu înţelepţii ierarhi: Dionisie, Ierotei şi Timotei. Aceştia, dacă au aflat pricina venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvinte către dânsa: "Noi, o, Stăpână, ştiindu-te în lume, ca şi cu singur Stăpânul nostru şi Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis şi vărsau lacrimi iar ea a zis către dânşii: "Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat". Când s-au săvârşit cuvintele acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, care căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că măcar pe Cristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd". După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a închipuit preacuratul său trup precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei petrecere şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei. Şi aşa în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul. Şi îndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat. După aceea a început Petru cântarea cea de ieşire şi ceilalţi apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau înainte cu făclii şi cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească. Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au aşezat acel de viaţă începător trup în mormânt şi au stat 3 zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti. Şi de vreme ce, după dumnezeiasca rânduială, a lipsit unul din apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la preamărita îngropare, ci sosind cu 3 zile mai pe urmă, era mâhnit foarte şi întristat, că nu se învrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi apostoli trupul; şi au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine şi el acelui preasfânt şi preacurat locaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu. Şi dacă a văzut s-a minunat că a aflat mormântul fără de sfântul trup şi era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere apostolilor şi tuturor credincioşilor şi mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi până astăzi mormântul cel cioplit în piatră este cinstit, întru mărirea şi cinstea preabinecuvântatei măritei stăpânei, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria.
Am vrut ca aceasta sfanta sarbatoare sa o simt alaturi de mii de credinciosi la Manastirea Tismana. Construita pe o stanca a fost si este o fortareata a credintei.
