marți, 22 februarie 2011

Diabetul zaharat,

Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, in prezent existand aproximativ 200 de milioane de bolnavi. In Romania, la inceputul anului 2002 existau peste 360 000 de bolnavi.
Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestarile sale fiind descrise in Papirusul Ebers - 1500 i.e.n. In 1889 este dovedita legatura dintre Diabetul zaharat si pancreas. In 1921 este descoperita insulina de catre savantul roman Nicolae Paulescu, iar in 1922 este pentru prima data administrata la om. In 1955 incepe era medicamentelor antidiabetice orale, iar in 1963 se reuseste sinteza insulinei.
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie cronica datorata scaderii secretiei de insulina sau tulburarii actiunii acesteia. Se considera ca o persoana are diabet zaharat atunci cand glicemia masurata dimineata inainte de masa este mai mare de 126 mg % sau cand este peste 200 mg % in orice moment al zilei.
Glicemia - nivelul glucozei (zaharul) din sange. In mod normal valorile glicemiei sunt cuprinse intre 70-110 mg %.
Hiperglicemia - valori ale glicemiei de peste 126 mg %.
Hipoglicemia - valori ale glicemiei sub 70 mg %.
Insulina - hormon secretat in pancreas. Principalul hormon care mentine glicemia la valori normale (70-110 mg %). Stimuleaza patrunderea glucozei in celule, necesara producerii de energie.
In timp, hiperglicemia determina complicatii la nivelul ochilor, rinichilor, inimii, vaselor de sange, nervilor, deoarece glucoza in exces poate avea efecte toxice.
Clasificarea diabetului zaharat
  • Diabetul zaharat tip 1 apare in general la copii si tineri inainte de 40 de ani. La acesti bolnavi pancreasul nu mai secreta deloc insulina, astfel incat ei va trebui sa urmeze toata viata tratament cu insulina.
  • Diabetul zaharat tip 2 apare de regula dupa 40 de ani. La acesti bolnavi pancreasul secreta inca insulina, dar aceasta nu actioneaza normal la nivelul celulelor, acestea nepreluand si nefolosind corespunzator glucoza din sange.
  • Diabetul zaharat la gravide - unele femei pot face DZ in timpul sarcinii, dar de obicei acesta dispare dupa nastere.
Cauzele aparitiei diabetului zaharat
Diabetul zaharat este cauzat de: defecte genetice, boli ale pancreasului (pancreatita, traumatisme), alte boli endocrine, unele medicamente (prednison, diuretice), infectii (rubeola congenitala, citomegalovirus), obezitate, stres, sedentarism, alimentatie bogata in grasimi si glucide.
Principalele semne in diabetul zaharat
  • Poliuria - eliminarea a peste doi litri de urina. In cursul unei zile se poate ajunge pana la pierderea a 6-8 litri de urina.
  • Polidipsia - senzatia puternica de sete urmata de consumul unor cantitati mari de lichide. Bolnavii au limba si gura uscata.
  • Scaderea in greutate - pana la 10-20 kg in cateva saptamani sau luni.
  • Polifagia - exagerarea poftei de mancare. Bolnavii mananca foarte mult desi in mod paradoxal scad in greutate.
  • Oboseala, scaderea fortei fizice si intelectuale.
  • Semne ale complicatiilor infectioase: gangrene, boli de piele, infectii la nivelul organelor genitale.
Complicatiile in diabetul zaharat
Datorita complicatiilor, durata medie de viata a diabeticilor este cu aproximativ 5 ani mai mica decat a persoanelor fara diabet.
Complicatiile acute sunt frecvente:
  • Comele diabetice - hiperglicemie peste 700-800 mg %.Bolnavul prezinta: fata palida, maini si picioare reci, limba uscata, piele uscata, greturi, varsaturi, dureri abdominale, respiratie cu miros de acetona; bolnavul este inert, flasc si isi poate pierde cunostinta.
  • Infectii acute: ale pielii (furunculi, abcese), respiratorii (pneumonii), renale (pielonefrite, cistite).
Complicatii cronice:
  • Tuberculoza pulmonara
  • Infectii urinare (pielonefrita cronica)
  • Infectii genitale: vulvovaginita (prurit genital, secretie abundenta, albicioasa), balanopostita (prurit penian, roseata)
  • Complicatii oculare - retinopatia diabetica, cataracta diabetica (se poate ajunge pana la orbire)
  • Complicatii renale - nefropatia diabetica - pana la insuficienta renala ce va necesita dializa sau transplant renal.
  • Cardiopatia ischemica - angina pectorala sau infarct miocardic, de cele mai multe ori nedureros.
  • Accidente vasculare cerebrale
  • Arteriopatia membrelor inferioare - poate evolua pana la gangrena si amputatie.
  • Neuropatia diabetica (afectarea nervilor) - bolnavii prezinta crampe musculare, furnicaturi, senzatia de arsura sau dureri adesea insuportabile la nivelul membrelor inferioare. Dimpotriva, se intampla frecvent ca bolnavii sa nu simta durerea. Acest fapt este mult mai grav deoarece se pot lovi, intepa, taia si, nesimtind durere, vor neglija tratarea ranilor. Trebuie precizat ca ranile diabeticilor se infecteaza mult mai usor si se vindeca mult mai greu decat la nediabetici. Tot in cadrul neuropatiei se incadreaza alte complicatii precum: impotenta (30-75%), gastropareza diabetica (greturi, varsaturi, balonare).
  • Diaree apoasa, alternand cu constipatie.
  • Transpiratie exagerata sau disparitia transpiratiei in unele zone.
  • Parodontopatia diabetica - caderea dintilor la varste tinere.

Cine trebuie sa faca teste pentru diabet zaharat
  • Toate persoanele peste 45 de ani, o data la 3 ani.
  • Persoanele sub 45 de ani, o data la 6-12 luni care sunt: obeze, rude de gradul intai ale unor persoane cu diabet zaharat, femeile care au nascut copii cu greutate peste 4 kg sau care au avut diabet zaharat in timpul sarcinilor anterioare, persoanele cu hipertensiune arteriala (>140 / 90 mmHg).
Tratament
Indiferent de tipul de diabet zaharat, regimul alimentar este obligatoriu. Glucidele vor reprezenta 50-60% din necesarul caloric, proteinele aproximativ 12%, iar lipidele sub 30%. De aceea alimentele vor fi cantarite si repartizate pe mese. Alimentele ce contin glucide se impart in 3 categorii:
  • Alimente interzise: zaharul, prajituri cu zahar, bomboane, ciocolata, halva, siropuri, biscuiti cu zahar, miere, inghetata, bauturi cu zahar, fructe bogate in glucide (struguri, pere zemoase, curmale, smochine).
  • Alimente ce trebuie cantarite: paine, fainoase, produse din cereale, cartofi, orez, leguminoase uscate.
  • Alimente ce pot fi consumate fara restrictie - legumele.
De asemenea trebuie consumate in cantitati reduse alimentele cu continut mare de colesterol (creier, ficat, carne grasa, galbenus de ou). Alimentele pot fi consumate sub orice forma, neexistand restrictii in ceea ce priveste prepararea lor. Alcoolul si fumatul sunt interzise, iar cafeaua se poate consuma in cantitati mici (o ceasca pe zi).
Exercitiul fizic. Este indispensabil deoarece are rol de a scadea glicemia prin cresterea consumului glucozei la nivel muscular. Trebuie insa individualizat dupa tipul diabetului, existenta si frecventa complicatiilor. In diabetul zaharat tip 1, unele profesiuni nu pot fi practicate deoarece pot fi puse in pericol viata bolnavului sau a celor din jur (aviator, sofer profesionist, muncitor la inaltime, scafandru, mecanic de locomotiva).
Insulinoterapia. Tratamentul cu insulina este indispensabil celor cu diabet zaharat tip 1. In cazul celor cu diabet zaharat tip 2 insulina se administreaza permanent cand glicemia nu mai poate fi mentinuta la valori convenabile prin dieta si medicamente antidiabetice orale, sau temporar in anumite situatii - infectii severe, in timpul interventiilor chirurgicale, sarcina si alaptare, alergii sau reactii adverse la antidiabeticele orale, infarct miocardic.
Din 1982, insulina umana sintetizata prin inginerie genetica a inlocuit aproape total insulina de origine animala. Aceasta este administrata subcutanat prin injectii cu seringi pentru insulina sau in ultimii ani, cu ajutorul unor Pen-uri (stilouri) mult mai usor de manevrat de catre copii, varstnici, nevazatori. Din 1995 au aparut primii analogi de insulina (substante putin diferite structural de insulina umana) care au acelasi efect. Ei exista in prezent si pe piata romaneasca: Lispro si Aspart - cu actiune scurta si Glargine si Detemir - cu actiune prelungita. La ora actuala se fac studii pentru realizarea de insuline ce pot fi administrate oral, nazal, inhalator, transdermic.
Medicamentele antidiabetice orale. Acestea se adreseaza in exclusivitate bolnavilor cu diabet zaharat tip 2 care nu pot fi echilibrati doar cu regim alimentar. Sunt contraindicate in diabetul zaharat tip 1, sarcina, infectii asociate, in timpul interventiilor chirurgicale pana la vindecare.
1.     Derivati de sulfoniluree - la pacienti cu greutate normala (normoponderali). Acestia stimuleaza secretia de insulina, scad producerea de glucoza de catre ficat, actioneaza la nivelul receptorilor de insulina de la nivelul celulelor. In Romania sunt folosite sulfoniluree de generatia a doua: glibenclamida (Maninil, Euglucon), glipizida (Minidiab, Glucotrol), gliclazida (Diaprel), gliquidona (Glurenorm), administrate in 1-2 prize. Glimepirida (Amaryl) este cel mai nou preparat de sulfoniluree considerat ca inceputul generatiei a treia. Avantajul acestuia fata de celelalte sulfoniluree consta in dozajul mic, debut rapid al actiunii, administrare intr-o singura priza, actiune 24 de ore; poate fi administrat si la pacientii cu insuficienta renala.
2.     . Analogi de meglitinida - repaglinida (NovoNorm), nateglinida. Acestea actioneaza asemanator cu sulfonilureele dar au actiune scurta (4 ore) si se administreaza inainte de fiecare masa principala.
3.     . Biguanide - metformin (Meguan, Siofor, Glucophage), buformin (Silubin, Dibiten). Acestea se administreaza la pacientii obezi. Actioneaza prin scaderea absorbtiei intestinale a glucidelor si prin cresterea actiunii insulinei. Se pot asocia cu insulina si sulfonilureele; nu se administreaza in insuficienta renala.
4.     . Tiazolidindione - reprezinta o clasa noua de antidiabetice orale, fiind introduse in 1999 in SUA si 2000 in Europa. In Romania au fost introduse in 2002. Rosiglitazona (Avandia) si pioglitazona (Actos) nu stimuleaza secretia de insulina ci cresc sensibilitatea la insulina a tesutului adipos, ficat, muschi. Acestea se administreaza in 1-2 doze si se indica folosirea lor numai in asociere cu alte antidiabetice orale.
Alte metode de tratament.
  • Pompele de insulina - Dispozitive mecanice care injecteaza continuu si automat in organismul pacientului mici cantitati de insulina. Avantajul acestor aparate costisitoare consta in imbunatatirea controlului glicemic si ameliorarea calitatii vietii prin reducerea numarului de injectii de insulina la una singura la 2-3 zile si permiterea unui regim alimentar mai usor.
  • Transplantul de pancreas sau transplantul de celule secretoare de insulina - este singura modalitate de a inlocui administrarea insulinei sau a medicamentelor antidiabetice. La ora actuala se realizeaza doar in cateva centre din SUA, Canada, China si UE.
Metodele traditionale si naturiste - ceaiurile pentru diabet - pot cel mult ajuta la controlarea glicemiei, dar nu pot inlocui tratamentul cu insulina sau medicamente antidiabetice orale.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Comunicarea nonverbala


In literatura de specialitate sunt menţionate nu o singura definiţie a comunicării non verbale ci mai multe şi toate sunt acceptate. Totul depinde din ce perspectiva este abordat procesul de transmitere a semnelor non ligvistice.
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importanta comunicării non verbale a fost demonstrata în 1967 de către Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala în timp ce 38% este transmis pe cale vocala şi 55% prin limbajul corpului.
Comunicarea nonverbala opusa comunicării verbale este conceputa de multa vreme ca limbaj în sens strict. In aceasta viziune toate celelalte forme de comunicare sunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunicării influenţate de discipline atât de diverse ca lingvistica enunţării, psihologie, sociologie, antropologie, asigura astăzi locul cuvenit comunicării non verbale, bazandu-se pe ipoteze ale canalelor multiple ale comunicării umane. Comunicarea umana este conceputa ca o enunţare eterogena rezultând din combinarea de elemente vocal acustice şi vizual
În literatura de specialitate comunicarea nonverbală a primit de-a lungul timpului o multitudine de definiţii, majoritatea fiind acceptate. Majoritatea definiţiilor comunicării non verbale vorbesc despre această comunicare nonverbală ca despre un cumul de mesaje, mesaje ce nu sunt exprimate prin ajutorul cuvintelor, dar care totuşi pot fi decodificate, putând crea înţelesuri.

Cât de importantă este comunicarea non-verbală a demonstrat-o Albert Mehrabian, în anul 1967. În urma unui studiu despre comunicarea nonverbală acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala în timp ce 38% este transmis pe cale vocala şi 55% prin limbajul corpului.

marți, 1 februarie 2011

Sincopa



Sincopa este definita ca pierderea de cunostinta temporara care conduce la pierderea echilibrului si prabusirea corpului.
 Este termenul medical pentru lesinul prin lipsa oxigenului cerebral datorita hipoxiei cerebrale sau hipotensiunii. Sincopa si presincopa (senzatia de lesin fara pierderea cunostintei) au aceleasi cauze si sunt intilnite la o treime din populatie.

Este mai frecventa la adulti dar poate apare la toate grupele de virsta. Cauzele noncardiace tind sa fie mai intilnite la adultii tineri in timp ce sincopa cardiaca este mai frecventa cu inaintarea in virsta. Sincopa este rara la populatia pediatrica. Virsta inaintata este un factor de risc pentru sincopa si deces. Numeroase studii caracterizeaza pacientii in virsta de 45, 65 si 80 de ani ca avind cel mai mare risc. Virsta inaintata se asociaza cu cresterea frecventei bolilor coronariene si cele miocardice, aritmiile, instabilitatea vasomotorie, insuficienta autonoma, polineuropatia si consumul de medicamente.

Simptomatologia sincopei include senzatia de „negru in fata ochilor”, cefalee usoara, lesin fara cauza aparente, ameteli, somnolenta, slabiciune musculara in ortostatism, stari de lesin dupa mesele alimentare sau exercitii fizice. Sincopa este precedata de un prodrom care cuprinde: cefalee usoara, greata si palpitatii.  Multe persoane invata sa-si recunoasca prodromul si evita pierderea cunostintei si lovirea in cadere prin asezarea pe scaun si ridicarea picioarelor.

Toti pacientii cu sincopa trebuie evaluati medical. Testarea cuprinde determinarea volumului sanguin, testarea hemodinamica, testul mesei inclinate (tilt test), testarea reflexului autonomic. Rezultatele testelor ajuta la determinarea cauzei sincopei: disfunctia sistemului nervos cardiac, disfunctie cardiaca, afectiuni neurologice sau tulburari hemodinamice. Pentru a finaliza si confirma un anumit diagnostic pot fi necesare si testul Holter, studii electrofiziologice, evaluarea neurologica, scanarea tomografica, echocardiograma.

Tratamentul sincopei depinde de cauza. Cardiomiopatia se trateaza cu beta-blocanti, verapamil sau miomectomie septala. Bradiaritmia poate necesita implantare de pacemaker, tahiaritmia necesita terapie farmacologica, radioablatie sau corectie chirurgicala. Hipersensibilitatea sinusului carotidian necesita pacemaker in cazul bradicaridiilor sau iradiere pentru a eradica componenta vasodepresoare. Hipovolemia, anemia si dezechilibrele electrolitice necesita tratament. Pentru stenoza aortica se poate indica chirurgia valvei aortice. Modificarea obiceiurilor la masa, purtarea de ciorapi elastici si cresterea consumului de sare pentru pacientii hipovolemici.

Prognosticul sincopei depinde de cauza acesteia (sincopa cardiaca inrautateste prognosticul), de natura si severitatea bolii cardiace de baza si de tratamentul initiat. Mortalitatea este crescuta la pacientii cu disfunctie ventriculara stinga prin boala coronara arteriala sau cardiopatie nonischemica. La acestia sincopa este datorata tahiaritmiilor ventriculare. Riscul se reduce substantial la cei tratati prin cardiodefibrilator implantabil. Morbiditatea prin sincopa rezulta din recurenta acesteia, lacerare, fracturi ale extremitatilor, leziuni ale capului si accidente rutiere.