Alyah Dada

Alyah Dada este un documentar deosebit, interesant, original. Interesul pentru  Holocaust istoria Israelului si a fost cel care m-a determinat sa merg sa vad documentarul. M-a impresionat deosebit munca  in agricutura a primilor evrei care au ajuns in Israel. O munca istovitoare, truditoare...atat de grea fata de agricultura din Romania. Cati dintre noi am rezista in asemenea conditii?
Ce nu am stiam panan acum?
Nu am stiut de acordurile dintre comunistii romani si statul Israel pentru constructia de fabrici?
Documentarul arta vointa evreilor de a construi Israelul dar si legaturile dintre romani si evrei.

Psoriazis

Psoriazis

Psoriazisul este o afectiune cutanata frecventa ce afecteaza peste 1% din populatie. Leziunile primare sunt papule eritematoase (ca o alunita rosiatica ridicata de la nivelul pielii) si placi cu cruste gri/albe, argintii. De obicei apar pe suprafetele de extensie (coate, genunchi, zonele lombosacrate - cunoscuta popular ca zona salelor) si frecvent doar pe scalp (unde este dificil de diferentiat de dermatita seboreica).

Psoriazis-ul in forma de picatura (care se prezinta sub forma de placi difuze (raspandite), mici, in special pe trunchi si pe extremitati si exceptand palmele si talpile), poate apare dupa antecedente de infectii ale tractului respirator superior sau de faringita streptococica. Psoriazis-ul poate avea manifestari precum fenomenul Koebner (leziunile pot apare in locuri traumatizate, cum ar fi de exemplu o escoriatie,tatuaj, arsura etc). Indepartarea crustei cauzeaza frecvent mici puncte hemoragice (semnul Auspitz).

Unghiile prezinta scobituri, puncte si onicoliza (topire unghiilor) distala si laterala este frecventa.
Artrita psoriazica poate afecta articulatiile interfalangiene distale si metacarpofalangiene, (ca analiza biologica, factorul reumatoid este de obicei negativ). 

Tratament

Unguentele corticosteroidiene topice (cu uz local) pot fi utile, precum si cele keratolitice, precum acidul salicilic (unguente cu aspirina). Pastrarea umidifierii zonelor afectate cu ajutorul cremelor emoliente sau ureei aplicate local poate fi benefica. Calcipotriene (Dovonex) 0.005% aplicata local de doua ori pe zi, este un tratament topic recent pentru cazurile de psorizis usor spre moderat sever (dar nu este folosit pe fata sau in regiunea inghinala deoarece poate cauza dermatita datorita iritarii).

Eficienta calcipotrienului este comparabila cu a corticosteroizilor topici cu potenta medie. Totusi, beneficiul acestuia fata de corticosteroizi este ca nu cauzeaza atrofie cutanata sau tahifilaxie (reactie de sensibilitate).
Tratamentul topic cu formule cu gudron si expunerea zilnica la raze ultraviolete pot fi de asemenea folosite.

In cazurile severe de psoriazis se recomanda alte forme de tratament care includ: 
- etretinat (Tegison)
- ciclosporina (Sandimmune)
- isotretinoin (Accutane)
- metotrexate
- hidroxiurea
- inhibitori factorilor de crestere epidermica (EGFR)
- electrodesicare cu chiuretaj
- PUVA (psoralen fotochemoterapie).

9 mai

                        9 mai - tripla aniversare pentru romani 



Primavara anului 1950. Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Frantei, primeste de la omologii din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie o misiune istorica: crearea unui plan care sa duca la reintegrarea Germaniei Federale in familia europeana. Problema delicata pe care o avea de rezolvat il face sa recurga la sprijinul unui cunoscut diplomat: Jean Monnet.



Aflat in casa sa din Moselle, in luna aprilie a aceluiasi an, Robert Schuman mediteaza la acest proiect. A doua zi, in drum spre Paris, se hotarase: "Proiectul e interesant; va fi proiectul meu", ii marturisea sefului sau de cabinet. Si astfel, in dimineata lui 9 mai, un emisar secret ii inmana cancelarului german Konrad Adenauer un document confidential care cuprindea o copie a proiectului.



Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea sa devina partener al Frantei in acest proiect ce-si propunea sa schimbe soarta Europei.



La ora 16.00, in aceeasi zi de 9 mai, in Salonul Orologiului din Quai d'Orsay, Robert Schuman citea proclamatia care prin indrazneala ei avea sa schimbe destinul Europei. Franta si Germania decideau sa puna in comun rezervele de carbune si otel si invitau toate tarile europene interesate sa li se alature.



Pentru unii planul Schuman era utopia unui "aventurier politic", pentru altii un vis nebunesc, astazi insa este o realitate pe care o traim cu totii.



Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana.



Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitati in cadrul careia membrii sa isi puna sub control comun productia de otel si carbune, ca baza a puterii lor militare, in scopul evitarii izbucnirii unui nou razboi. Tarile carora li se adresa in primul rand aceasta provocare - Franta si Germania - fusesera in razboi timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea razboi mondial aproape ca le distrusese.



In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei.









                 Independenta de stat a Romaniei



In urma cu 130 de ani, la 9 Mai 1877, Adunarea Deputatilor a proclamat Independenta de stat a Romaniei, deschizand drumul spre recunoasterea internationala a dreptului natiunii romane de a-si decide singura soarta.



Intrata in razboi, in primavara lui 1877, Armata romana a triumfat pe campul de lupta, cucerind pe rand redutele otomane de la Plevna, Grivita, Opanez, Smardan, Vidin. Castigata cu jertfa a peste 10.000 de ostasi, independenta tarii avea sa reprezinte un imbold moral pentru infaptuirea Marii Uniri.

                                                  Sfarsitul razboiului

Mai bine de o jumatate de secol mai tarziu, la 9 mai 1945, romanii aveau sa traiasca bucuria capitularii celui de-al treilea Reich si incheierea ostilitatilor militare pe continentul european. Cel de-al doilea Razboi Mondial a insemnat pentru intreaga planeta pierderi de vieti omenesti si distrugeri incomensurabile.

Relatii romano-americane-prefata

RELATIILE ROMANO-AMERICANE

(1996-2002)

           

Studierea relatiilor romano-americane incepe sa capete si in Romania o atentie sporita. Aceasta tema nu a fost studiata multa vreme motiv pentru care explica carenta lucrarilor bibliografice referitoare la subiectul abordat. Motivele tin in special de factorul politic, facand aici referire la regimul politic existent in Roamnia inainte de 1989. Presiunea ideological exercitata asupra inelectualitatii romanesti, cenzura precum si faptul ca S.U.A. erau considerate dusman al statului roman-atitudine care face parte dintr-un cadru mai larg ce s-ar defini prin decadenta capitalismului si inflorirea sistemului socialist- corelat cu faptul ca tara noastra era parte integranta a blocului communist explica motivele care faceau subiectul greu de abordat altfel decat incadrat in tiparul rigid de analiza communist. In consecinta nu a fost posibila aparitia unor studii pertinente in Romania comunista referitoare la relatiile romano-americane.

            Revolutia din decembrie 1989 a schimbat aceasta situatie prin faptul ca Romania si-a schimbat orientarea in politica externa, avand ca una din prioritati la momentul respective integrarea in structurile euro-atlantice. Relatia cu Statele Unite, cunoaste in acest context o revigorare dupa mai multi ani de tensiune.

Consider ca toate guvernele care s-au succedatla guvernare inca din 1990 au stabilit ca dezvoltarea relatiei cu Statele Unite este un obiectiv deosebit in cadrul programului lor de guvernare. Ca urmare a acestui fapt Romania si-a concentrate atentia in aceasta directie reusind sa incheie tratate importante in vederea atingerii obiectivului propus .

In acest nou context studierea relatiilor romano-americane nu poate lasa indiferenti nici specialisti dar nici cercurile guvernamentale.

Fericiti cei prigoniti(preluare de pe acest sitehttp://www.fericiticeiprigoniti.net/images/banners/banner%20187x152.jpg)

Maica Domnului mi s-a arătat în celulă

Viaţa duhovnicească din închisori - Minuni

Autor: Nicolae Enescu

Arestat, am ajuns la Securitatea din Pitești, la sediul de pe stada Egalității. A urmat ancheta, groaza grozăviilor. Ancheta a durat aproape două luni și a fost de o cruzime de neimaginat. (...) Într-o noapte, după bătaie, deși în chinuri cumplite, la rugăciunile mele, Maica Domnului mi-a trimis somnul. Târziu în noapte, m-am trezit mișcat. Crezând că-i gardianul, am întrebat: ”Ce e, domnule gardian, iar mă iei?” Am deschis ochii și, în semiîntunericul celulei, am văzut o nimfă. ”Tu ești, Maica Domnului?”, am întrebat cu voce stinsă. Mi-a răspuns cu glas de dincolo de pământ, cu palma pe fruntea mea: ”Eu sunt, fii liniștit, tu n-ai să mori în închisoare și situația ta se va lămuri pe 4 martie”. ”Maica Domnului, Maica Domnului”, am îngăimat eu înlăcrimat, întinzând brațele, dar ea a dispărut înălțându-se la Cer, de unde venise.

Securitate

Securitatea- ,,bratul armat al partidului’’

 Orice dictatura se sprijina pe un aparat represiv si pe o intense activitate de politie politica. In absenta lor, controlul ’’total asupra societatii nu ar putea fi exercitat, asa cum  opozita si curentele contestatare fata de regim nu ar putea fi descoperite si  inabusite.

  Dupa desfiintarea partidelor politice traditionale, alungarea regelui si proclamarea Republicii Populare, comunistii romani intr-adevar stapani pe situatie, au trecut la schimbarea din temelii a insusi sistemului acestor servicii speciale ale statului. Fostele Siguranta, S.S.I., Directia Generala a Politiei, Inspectoratul General al Jandarmeriei si Sectia de Informatii a Marelui Stat major au fost treptat inlocuite cu servicii create dupa modelul sovietic: Securitatea, Militia si Directia de Informatii Militare. Pe data de 28 ianuarie 1948 aparea, prin decret al Prezidiului Marii Adunarii Nationale, Directia Generala a Securitatii Poporului (DGSP), avand ca atributii ,, apararea cuceririlor democratice si asigurarea securitatii Republicii Populare Romane contra dusmanilor din interior si exterior’’; ea era incadrata in Ministerul de Interne  (condus la acea data de Teohari Georgescu’’) iar prima sedinta de bilant a noii institutii- organizata in 10 sectii la nivel central si avand 13 filiale in regiunile tarii, cu un total de putin peste 4600 de posturi_-avea loc in februarie 1949 (data la care personalul securitatii, din punct de vedere etnic insemna: 83 % romani, 10 % evrei, 65 maghiari si 1 % alte etnii. Conducerea noii Securitatii era asigurata, in exclusivitate , de ofiteri sub acoperire ai spionajului sovietic- déjà rodati- ceea ce i-a asigurat de la bun inceput o eficienta de invidiat: director era generalul-locotenent Gheorge Pintilie (nume real Pantelei Bodnarenko, ucrainen de origine), iar directori adjuncti erau Alexandru Nikolski ( nume real Boris grunberg) si Vladimir Mazuru (nume real Vladimir Mazurov) toti trei erau ofiteri in MGB, ministerul sovietic pentru Securitatea Statului.

Vitaminele

Generalitati

Vitaminele reprezinta un grup de substante organice naturale, necesare organismului (desi in cantitati mici), pentru realizarea in conditii optime a unor procese metabolice esentiale. Vitaminele, prin moleculele lor, nu elibereaza energie si nu au nici roluri plastice, insa sunt esentiale in generarea acesteia. Deoarece majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, acesta trebuie sa le primeasca prin dieta (fie ca atare, fie sub forma de provitamine). Exista 13 vitamine esentiale (lipsa lor afecteaza functionalitatea normala a organismului): A, C, D, E, K, tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), acidul pantotenic, biotina, vitamina B6, vitamina B12, acidul folic.

Functiile vitaminelor sunt complexe, incluzand aici: functie de hormoni sau hormon-like (vitamina D), antioxidanti (vitamina E), rol in cresterea si diferentierea tisulara (vitamina A) si lista poate continua.

Vitaminele sunt grupate in doua categorii (aceasta clasificare fiind utila mai mult din punct de vedere nutritional):

- liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitandu-se in tesuturi liposolubile si in ficat

- hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le foloseste imediat, altfel se pierd prin urina. Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite este vitamina B12 (la nivel hepatic), aceste depozite mentinandu-se ani de zile. Vitaminele liposolubile sunt solubile in lipide si insolubile in apa, iar utilizarea (digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de a procesa lipidele alimentare.

Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv, insa au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor este eliminat urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja amintita, depozite (in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).

Fiecare vitamina are anumite roluri bine stabilite in economia organismului.