Cultura poltica a superputerilor

Coalitia condusa de America accepa, in general, ca pozitive, multe din trasaturile culturii politice si sociale americane. Cei mai importanti doi aliati ai Americii, de la extremele vestice si estice ale Eurasiei, Germania si Japonia, s-au insanatosit economic in contextul unei admiratii aproape nelimitate pentru tot ce este american. Foarte multi considerau ca America reprezinta viitorul, ca este o societate demna de admiratie si care merita sa fie imitata.
In schimb, Rusia era dispretuita din punct de vedere cultural de catre majoritatea "vasalilor" sai din Europa Centrala si inca si mai mult de catre aliatul sau principal- si din ce in ce ma sigur pe sine-est: China.
Pentru locuitorii Europei Centrale, dominatia rusilor inseamna izolarea de ceea ce ei considerau a fi patria lor filozofica si culturala: Europa Occidentala si traditiile ei religioase crestine. Mai rau, insemna dominatia de catre un popor pe care central-europenii il considerau, deseori pe nedrept, ca inferior din punct de vedere cultural.
Chinezii, pentru care cuvantul "Rusia" inseamna "tara nesatula", erau dispretuitori chiar mai fatis. Desi initial ei contestasera numai pe tacute pretentiile Moscovei privid valabilitatea generala a modelului sovietic, la un deceniu de la revolutia comunista chineza ei au pus hotarat sub semnul intrebarii primatul ideologic al Moscovei si chiar au inceput sa-si exprime deschis dispretul traditional fata de barbarii cu care se invecinau la nord.

Hegemonie

Hegemonia s-a nascut o data cu omenirea. Dar actuala suprematie a Americii este distincta prin rapiditatea aparitiei, anvergura mondiala si modul de exercitare. In decursul unui singur secol, america s-a transformat-si a fost transformata de catre dinamica internationala-dintr-o tara relativ izolata din emisfera vestica inrtr-o putere de o bogatie si forta de dominatie fara precedent in istoria omenirii.

China: o putere nu mondiala, ci regionala

Istoria Chinei inseamna maretie nationala. Actualul nationalism intens al poporului chinez nu este nou decat ca extindere sociala, angajand identificarea de sine si simtamintele unui numar de chinezi fara precedent. El este un fenomen care nu se mai limiteaza doar la studenti, care, la inceputul acestui secol, au fost precursorii Gomindanului si ai Partidului Comunist Chinez. Nationalismul chinez este acum un fenomen de masa, definind starea de spirit a celui mai populat stat din lume.
Aceasta stare de spirit are adanci radacini istorice. Istoria a predispus elta chineza sa considere China drept centrul natural al lumii. De fapt, numele Chinei in limba chineza -Chung-kuo, "Regatul din mijloc'"- exprima atat ideea locului central al Chinei in chestiunile mondiale,cat si importanta unitatii nationale. Aceasta perspectiva implica si o radiatie ierarhica de influenta de la centru spre margini si astfel China, ca centru, se asteapta din partea altora la deferenta.
Mai mult, din timpuri imemoriale, China, cu uriasa sa populatie, a avut o civilizatie foarte distincta si de care este mandra.Aceata civilizatie era foarte avansata in toate domeniile: filozofie, cultura, arta,arte liberale, inventivitate tehnica, putere politica. Chinezii isi amintesc ca pana pe la 1600 China era liderul mondial ca productivitate agricola, inovatie industriala, nivel de trai. Dar spre deosebire de civilizatiile europene sau islamice, care au dat nastere la mai bine de saptezeci si cinci state, China a ramas aproape in intreaga sa istorie un singur stat, care la momentul Declaratiei de independenta a Americii de Nord avea deja 200 de milioane de locuitori si era numarul unu in lume ca putere industriala.
Din aceasta perspectiva, decaderea Chinei din maretia ei- ultimii 150 de ani de umilire-reprezinta o aberatie, o pangarire a valorii sale deosebite, o insulta personala adusa fiecarui chinez. Insulta trebuie stearsa, iar faptasii trebuie sa-si primeasca pedeapsa meritata. In proportii diferite, acesti faptasi au fost, in principal patru: Marea Britanie, Japonia, Rusia si America. Marea Britanie, din cauza razboiului Opiumului si a rusinoasei injosiri ce a urmat pentru China; Japonia, din cauza razboaielor de prada din tot secolul trecut ce au dus teribile suferinte poprului chinez, fapte pe care Japonia nu le regreta nici pana astazi; Rusia, din cauza prelungitelor incalcari ale teritoriilor chineze de la nord, ca si pentru indiferenta dominatoare a lui Stalin fata de respectul de sine al chinezilor; si, in sfarsit, America, deoarece prin prezenta sa in Asia si prin sprijinul acordat Japoniei sta in cale aspiratiilor Chinei in exterior.
In ochii Chinei, doua dintre aceste puteri au fost deja pedepsite, ca sa spunem asa, de catre istorie. Marea Britanie nu mai este imperiu, iar coborarea steagului britanic in Hong Kong incheie acest capitol destul de dureros. Rusia ramane foarte aproape, desi statura, prestigiul si teritoriile sale sunt mult diminuate.Cele mai serioase probleme sunt puse acum de America si de Japonia, iar rolul regional si mondial al chinei va fi, in esenta, definit tocmai in interactiune cu ele.

Zbigniew Brzezinski-Marea tabla de sah

Ultimul deceniu al secoluluial XX-lea a fost martorul unor rasturnari dramatice in politica mondiala. Pentru prima oara in istorie, o putere noneurasiatica s-a impus nu numai ca principal arbitru in relatiile de putere din Eurasia, dar si ca putere suprema in lume. Destramarea Uniunii Sovietice a fost ultima treapta in ascensiunea rapida a unei tari din emisfera vestica-Statele Unite ale Americii-ca singura si, de fapt prima putere cu adevarat globala. Cu toate acestea, Eurasia isi pastreaza importanta geopolitica. Prin urmare, problema modului in care America, angajata la scara planetara, poate face fata complexelor relatii de putere din Eurasia ramane fundamentala pentru capacitatea ei de-asi exercita suprematiamondiala. Obiectivul principal al politicii americane ar putea fi benefic si vizionar: modelarea unei comunitati mondiale cu adevarat cooperante, in conformitate cu tendintele pe termen lung si cu interesele fundamentale ale omenirii. De aceea, scopul cartii este formularea unei geostrategii cuprinzatoare si integrale pentru Eurasia.