Securitatea- ,,bratul armat
al partidului’’
Orice dictatura
se sprijina pe un aparat represiv si pe o intense activitate de politie
politica. In absenta lor, controlul ’’total asupra societatii nu ar putea fi
exercitat, asa cum opozita si curentele
contestatare fata de regim nu ar putea fi descoperite si inabusite.
Dupa
desfiintarea partidelor politice traditionale, alungarea regelui si proclamarea
Republicii Populare, comunistii romani intr-adevar stapani pe situatie, au
trecut la schimbarea din temelii a insusi sistemului acestor servicii speciale
ale statului. Fostele Siguranta, S.S.I., Directia Generala a Politiei,
Inspectoratul General al Jandarmeriei si Sectia de Informatii a Marelui Stat
major au fost treptat inlocuite cu servicii create dupa modelul sovietic:
Securitatea, Militia si Directia de Informatii Militare. Pe data de 28 ianuarie
1948 aparea, prin decret al Prezidiului Marii Adunarii Nationale, Directia
Generala a Securitatii Poporului (DGSP), avand ca atributii ,, apararea
cuceririlor democratice si asigurarea securitatii Republicii Populare Romane
contra dusmanilor din interior si exterior’’; ea era incadrata in Ministerul de
Interne (condus la acea data de Teohari
Georgescu’’) iar prima sedinta de bilant a noii institutii- organizata in 10
sectii la nivel central si avand 13 filiale in regiunile tarii, cu un total de
putin peste 4600 de posturi_-avea loc in februarie 1949 (data la care
personalul securitatii, din punct de vedere etnic insemna: 83 % romani, 10 %
evrei, 65 maghiari si 1 % alte etnii. Conducerea noii Securitatii era
asigurata, in exclusivitate , de ofiteri sub acoperire ai spionajului sovietic-
déjà rodati- ceea ce i-a asigurat de la bun inceput o eficienta de invidiat:
director era generalul-locotenent Gheorge Pintilie (nume real Pantelei
Bodnarenko, ucrainen de origine), iar directori adjuncti erau Alexandru
Nikolski ( nume real Boris grunberg) si Vladimir Mazuru (nume real Vladimir
Mazurov) toti trei erau ofiteri in MGB, ministerul sovietic pentru Securitatea
Statului.
