Izbaşa a lăsat în urmă superstiţia cu anii impari! "Anul este aşa cum îmi propun eu!"

Sandra Izbaşa a revenit ieri de la Europenele din Berlin cu două medalii de aur, la sol şi sărituri. Două rezultate care au reaşezat-o pe campioana olimpică din Beijing pe podium după trei ani.

Matură, sigură pe sine, dar extrem de realistă în ceea ce priveşte viitorul său, Sandra a vorbit despre motivaţia pe care i-au dat-o cele două medalii şi despre schimbarea prin care a trecut de când au venit la conducerea lotului olimpic feminin antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Bellu.

Sandra, cum te simţi în postura de dublă campioană europeană?
Bine. A fost un concurs greu, dar mă bucur că am reuşit să îmi stăpânesc emoţiile. Este o bucurie că am urcat pe podium după doi ani în care nu am luat nimic, o motivaţie extraodinară de a merge mai departe.

Au meritat aceste medalii toate momentele grele prin care ai trecut după accidentare?
Da. Nu îmi pare rău că am continuat, ştiam că pot mult mai mult. Dar, indiferent că erau sau nu aceste rezultate, nu am regretat niciodată că m-am întors în sală şi am încercat să o iau de la capăt. Cred că aş fi regretat dacă era altfel şi dacă m-aş fi mulţumit cu ce aveam înainte de accidentare.

Te aşteptai la aur la sărituri?
Este o premieră pentru mine. Sincer, mă aşteptam, pentru că am muncit enorm pentru sărituri. Când mi-au propus antrenorii, am luat-o ca pe o provocare şi am zis: de ce nu? Dacă era să iasă, era bine, dacă nu, asta era. Nu aveam nimic de pierdut.

Domnul Bellu spunea că, dacă ţi-ai recupera paralelul, ai avea şanse şi la individual...
E mult până atunci. Nu ştiu, nu prea mă văd iarăşi la paralele, ar fi o dublă provocare pentru mine. Probabil că o să am nevoie de ceva timp să mă obişnuiesc psihic cu ideea aceasta, iar apoi, cine ştie...

Cu mască, fără mască
Ai trecut peste superstiţia cu anii impari?
Da, categoric (râde). Tot timpul am zis că anii pari sunt cei mai buni pentru mine, pe când cei impari îmi poartă ghinion. Însă acum am trecut peste asta. M-a ajutat foarte mult şi mama, care mi-a spus că numai de mine depinde. Acum ştiu că anul este aşa cum îmi propun eu să fie.

Ce ai învăţat de când te pregăteşti cu Bellu şi Bitang?
Foarte multe. M-am maturizat în gândire, sunt parcă un alt om, văd lucrurile altfel, îmi stabilesc mai bine priorităţile, parcă totul s-a schimbat, chiar şi în concurs. La un moment dat, mă gândeam chiar să mă retrag, însă ei m-au întors din drum.

Parcă purtai o mască în timpul evoluţiilor...
Absolut deloc. Şi asta e una dintre schimbări. Sunt foarte concentrată pe ceea ce fac, foarte atentă, ştiu că detaliile fac de multe ori diferenţa. Eu sunt la fel, acelaşi om, felul în care percep concursul s-a schimbat.

Ai zâmbit puţin pe podium...
Sunt conştientă că am foarte mult de muncă. Mă bucur pentru aceste medalii, dar nu mă pot îmbăta cu apă rece. Am foarte multe lucruri de pus la punct, de fixat altele şi ştiu că la Mondiale va fi mult mai greu decât acum.

 Rusoaica Mustafina, una dintre adversarele de temut, va rata Mondialul în urma accidentării de la CE Berlin… 
Am auzit şi e trist. Am mers şi am vorbit cu ea. Am încurajat-o şi i-am urat să îi reuşească operaţia, să se recupereze repede şi să ne întâlnim pe podium. E un copil bun, îmi pare rău de ea, ştiu cum e să treci prin momentele astea.

Ce urmează?
Înapoi la muncă. Poate chiar mai multă muncă, pentru a evolua perfect la Mondiale.